A doua zi dimineaţa, mă trezeşte un telefon de la un post local de radio din Bucureşti. Realizatorii unei emisiuni matinale – dragii de ei – se gândiseră să mă aducă în direct la ora 7 dimineaţa, adică 6 ora Olandei. Şi eu, care plănuisem să dorm ceva mai mult... Degeaba am mai încercat să adorm la loc. Îmi fac bagajele şi mă gândesc oare când voi mai veni la Haga, unde mi-am petrecut atâta timp în ultimii ani.
Citesc presa on-line şi răspund câtorva e-mailuri. Găsesc un mesaj de la Vaughan: „It looks like a good result to me. Congratulations - I only wish I were there to celebrate.” La el – un răspuns al lui Alain: „Yes, we miss you - but that's extremely good!” Şi o reacţie tipic anglo-saxonă a lui James: „I agree. I wonder how much Serpents’ Island development there will now be...” . (Într-adevăr, aşa cum va confirma rapid presa ucraineană, fondurile pentru dezvoltarea „multilaterală” a Insulei Şerpilor au fost tăiate încă din perioada de după audierile din septembrie 2008.) Într-un alt mesaj, James îmi spune din nou că 80% din zona în dispută e un rezultat foarte-foarte bun: „In maritime delimitation cases that is a strong win.” De altfel, statistic vorbind, aşa cum ştiam deja din toate cazurile de delimitare rezolvate de CIJ, niciodată Curtea nu a dat câştig de cauză complet uneia dintre părţi. Cu atât mai mult, procentul obţinut de noi din zona în dispută era remarcabil.
La 10.30 cobor să vorbesc cu Alain Pellet, căci asta e ora lui de trezire. Alain, care are mereu enorm de lucru, fiind consilier şi avocat în aproape toate procesele de la CIJ, lucrează de regulă noaptea, până pe la 3-4 dimineaţa şi doarme până la 10-10.30. La 11 plecăm spre aeroport. Când tocmai treceam prin controlul de securitate, aflu printr-un mesaj că fusese publicată decizia premierului de numire a mea ca secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE. Propunerea fusese făcută de la începutul lui ianuarie, dar se formaliza abia acum.
La sosire în aeroportul Otopeni, la control paşapoarte, ofiţerul poliţiei de frontieră mă recunoaşte: „Ce onoare! Felicitări! Bine aţi venit!” Afară ne aştepta microbuzul, şoferul de serviciu al ministerului, ceva presă şi – cel mai important – tata şi fratele meu. Merg cu ei direct acasă, unde mă aştepta mama. Cu bunătăţi, prăjituri şi şampania pe care o primisem de la Alain, la Haga, în septembrie, de ziua mea. Ceilalţi merg cu microbuzul la minister unde găseau o surpriză plăcută: un tort mare şi o (altă) uriaşă sticlă de şampanie, de la colega noastră Anca Ilinoiu.
Totuşi, cel mai frumos premiu a fost cel pe care l-am primit, câteva zile mai târziu, pe 8 februarie, de la studenţii mei. Era prima oară când ne reîntâlneam după întoarcerea de la Haga: când am intrat în sala de examen, la Facultate, s-au ridicat cu toţii în picioare şi m-au aplaudat. Am fost tare mişcat de gestul lor sincer.
Un alt moment deosebit a fost pe 9 martie 2009, când ministrul Diaconescu a felicitat şi a acordat diplome tuturor colegilor care au participat la negocieri şi la procedurile din faţa CIJ, la Casa Titulescu.
A fost, de asemenea, foarte emoţionant şi pe 8 mai 2009, când Echipa a fost decorată de Preşedintele României, la Palatul Cotroceni, chiar cu ocazia celebrării Zilei Independenţei şi a Zilei Europei.
Citesc presa on-line şi răspund câtorva e-mailuri. Găsesc un mesaj de la Vaughan: „It looks like a good result to me. Congratulations - I only wish I were there to celebrate.” La el – un răspuns al lui Alain: „Yes, we miss you - but that's extremely good!” Şi o reacţie tipic anglo-saxonă a lui James: „I agree. I wonder how much Serpents’ Island development there will now be...” . (Într-adevăr, aşa cum va confirma rapid presa ucraineană, fondurile pentru dezvoltarea „multilaterală” a Insulei Şerpilor au fost tăiate încă din perioada de după audierile din septembrie 2008.) Într-un alt mesaj, James îmi spune din nou că 80% din zona în dispută e un rezultat foarte-foarte bun: „In maritime delimitation cases that is a strong win.” De altfel, statistic vorbind, aşa cum ştiam deja din toate cazurile de delimitare rezolvate de CIJ, niciodată Curtea nu a dat câştig de cauză complet uneia dintre părţi. Cu atât mai mult, procentul obţinut de noi din zona în dispută era remarcabil.
La 10.30 cobor să vorbesc cu Alain Pellet, căci asta e ora lui de trezire. Alain, care are mereu enorm de lucru, fiind consilier şi avocat în aproape toate procesele de la CIJ, lucrează de regulă noaptea, până pe la 3-4 dimineaţa şi doarme până la 10-10.30. La 11 plecăm spre aeroport. Când tocmai treceam prin controlul de securitate, aflu printr-un mesaj că fusese publicată decizia premierului de numire a mea ca secretar de stat pentru afaceri strategice în MAE. Propunerea fusese făcută de la începutul lui ianuarie, dar se formaliza abia acum.
La sosire în aeroportul Otopeni, la control paşapoarte, ofiţerul poliţiei de frontieră mă recunoaşte: „Ce onoare! Felicitări! Bine aţi venit!” Afară ne aştepta microbuzul, şoferul de serviciu al ministerului, ceva presă şi – cel mai important – tata şi fratele meu. Merg cu ei direct acasă, unde mă aştepta mama. Cu bunătăţi, prăjituri şi şampania pe care o primisem de la Alain, la Haga, în septembrie, de ziua mea. Ceilalţi merg cu microbuzul la minister unde găseau o surpriză plăcută: un tort mare şi o (altă) uriaşă sticlă de şampanie, de la colega noastră Anca Ilinoiu.
Totuşi, cel mai frumos premiu a fost cel pe care l-am primit, câteva zile mai târziu, pe 8 februarie, de la studenţii mei. Era prima oară când ne reîntâlneam după întoarcerea de la Haga: când am intrat în sala de examen, la Facultate, s-au ridicat cu toţii în picioare şi m-au aplaudat. Am fost tare mişcat de gestul lor sincer.
Un alt moment deosebit a fost pe 9 martie 2009, când ministrul Diaconescu a felicitat şi a acordat diplome tuturor colegilor care au participat la negocieri şi la procedurile din faţa CIJ, la Casa Titulescu.
A fost, de asemenea, foarte emoţionant şi pe 8 mai 2009, când Echipa a fost decorată de Preşedintele României, la Palatul Cotroceni, chiar cu ocazia celebrării Zilei Independenţei şi a Zilei Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu